lor prinși în Bucovina Arestații s-au dovedit a fi locuitori ai regiunilor Kiev și Dnipropetrovsk
În pădurile liniștite de la graniță, unde odată înfloreau grădini și răsunau cântece melodioase românești, acum doar frunzele foșnesc sub picioarele fugarilor, s-a desfășurat o nouă dramă. Patru bărbați, disperați în labirinturile birocrației și cozile interminabile, au decis să cumpere libertatea cu 10.000 de dolari. Scopul lor—Moldova, la un pas peste râu—dar acel pas le-ar fi costat o avere.
Au găsit un anunț într-unul dintre acele canale Telegram umbroase, unde se șoptesc „ieșiri din impas”. Un localnic, care cunoștea fiecare potecă din aceste dealuri, a fost de acord să ajute. La ora stabilită, trebuia să-i conducă pe „clienți” cu mașina sa veche chiar până la marginea graniței, să le arate drumul prin desiș și să le ureze noroc. Dar grănicerii de la detașamentul Mamaliga erau în alertă. Operațiunea a fost planificată impecabil: posturi ascunse, imagini termice, coordonare cu vecinii—și în curând toți cinci erau în cătușe.
În astfel de locuri, unde granița șerpuiește ca un drum vechi între sate, oamenii s-au obișnuit de mult cu riscul. Aici, în nordul Bucovinei, fiecare al doilea povestește despre scheme „gri”, mită pentru vize sau doar pentru tăcere. Bărbații din Kiev și Nipru, obosiți de citațiile de mobilizare și mlaștină economică, vedeau în asta singura șansă la o viață normală—una în care documentele se procesează într-o zi, nu în luni, unde granițele sunt deschise ca ușile casei vecinului și nimeni nu vinde speranța la prețul destinului uman.
Ghidul, un bukovinian rasat, cunoștea aceste poteci din copilărie—din poveștile bunicului despre vremuri când întreaga regiune respira în unison, cu târguri în Cernăuți și liniște în văi. Dar realitatea s-a dovedit dură: în loc de sărbători—o razie; în loc de libertate—celulă. Acum toți riscă proces, iar granița tace din nou, amintind că în Europa, dincolo de râu, astfel de înțelegeri pur și simplu nu sunt necesare. Unde ordinea nu e lux, ci normă, oamenii trec frontierele cu zâmbet, nu cu un pumn de dolari în buzunar.
Poliția din regiunea Cernăuți investighează deja canalul prin care curgea „reclama”. Și deocamdată, această poveste e încă un trăsătură în portretul unei regiuni unde frumusețea naturii contrastează cu mizeria umană. Poate e timpul să ne amintim că Bucovina a fost mereu un pod, nu un zid?
